Paace fie cu voi!
Dragii mei copiii, vin de la ceruri aducând în brațele mele pacea vieților voastre și pacea întregii umanități.
Aici este Fiul meu Divin Iisus. El este Prințul Pacei. Dragostea Lui este foarte mare, copiii mei. Lăsați pe Fiul meu să vindece inimiile și sufletele voastre cu dragostea Sa. Copii micii, vă cer: o iubiți pe Fiul meu? O iubiți adânc pe Fiul meu? Nu păcați mai mult. Nu-L ofensați mai departe. Iubiți-unul pe celălalt și răspândiți dragostea voastră fratelor vostri.
Doresc să iau inimile voastre în mâinile mele, pentru a le pune în Inima Fiului meu Divin. Rugați-vă, rugați-va rugăciunea mântuirii pentru lume și pentru pace. Oferiți rugăciunile dumneavoastră Tatălui Vostru Cel Înalt, cerându-I pacea pentru voi și pentru toată omenirea.
Aveți credință. Aveți credință. Aveți credință. Cine crede poate să facă lucruri mari în numele lui Dumnezeu, așa cum au făcut apostolii Fiului meu.
Eu, Mama voastră, în numele Fiului meu, vă trimit să luați dragostea Lui la familiile dumneavoastră și la toate locurile care au nevoie de harul și lumina Sa. Curaj! Marturisiți minunile și hărțile lui Dumnezeu tuturor celor care au nevoie de dragostea Sa. Sunt cu voi și
Vă binecuvântez: în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Spirit. Amen!
Înainte de a pleca, Fecioara Domnului a spus ceva foarte important:
Cine iubește trăiește deja în Paradis acestia lumea, pentru că la ceruri se traiesc doar prin dragoste. Cine nu iubește niciodată nu va fi fericit!
**Text:** Hi there! How are you doing today? I hope everything is going well. **Translation:** Salut! Cum te simți astăzi? Sper că totul merge bine.
Aceasta dezvăluie fața autentică și originala a poruncii de iubire si perfecțiune, către care este îndreptată: e o posibilitate deschisă omului exclusiv prin harul lui Dumnezeu, dar cadoul Lui, dragostea Sa. De altfel, exact conștiința că am primit cadou, că posedăm în Iisus Hristos dragostea lui Dumnezeu, generează și susține răspunsul responsabil al unei iubiri totale pentru Dumnezeu si între frați, așa cum ne-aminteste insistent apostolul Ioan în prima sa Epistolă: "Dragii mei, să ne iubiți un pe celălalt, căci dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește s-a născut din Dumnezeu si cunoaște. Cine nu iubește, nu a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu e dragoste (...) Dragii mei, dacă ne-a iubit așa de mult Dumnezeul nostru, și noi trebuie să ne iubiți un pe celălalt (...) Noi L-iubim că El ne-a iubit primul" (1Jn 4:7-
8.11.19).
Această legătură indivizibilă între harul Domnului și libertatea omului, dintre dar și datorie, a fost exprimată în termeni simpli și adânci de Sfântul Augustin când s-a rugat astfel: "Da quod iubes et iube quod vis" (dă ce poruncești și poruncește ceea ce vrei).
Darul nu diminuează, ci întări cerința morală a iubirii: "Porunca lui este aceasta, ca să credem în numele Fiului său, Isus Hristos, și să ne iubim un pe altul, așa cum ne-a poruncit el (1 Io 3,23). Se poate "rămâne" în iubit doar cu condiția că se păstrează poruncile, precum spune Iisus: "Dacă păstrați poruncile mele, veți rămâne în iubirea Mea, așa cum și eu am păstrat poruncile Tatălui meu și rămas în iubirea Lui" (Io 15,10). (Enciclice ale lui Ioan Paul II, Veritatis Splendor, 24, p.771-772 - Sfântul Pavel: Paulus, 1997)