Paace vă fie cu voi!
Dragi copii, Dumnezeu mă trimite aici să vă ajut, să vă binecuvântez și să vă conducă pe calea sigură care duce la El. *Rugați-vă, rugați-vă ca Sfântul Duh să vă luminezască și să vă dea puterea să mărturisiți cu credință, cu curaj iubirea Fiului meu Isus și luminile sale tuturor fraților voștri. Copii mei, eu sunt întotdeauna lângă voi. Eu, Mama dumneavoastră, doresc să umplem inimi voastre cu pacea lui Dumnezeu. Sunt aici cu harurile pe care Dumnezeu mă lasă să vă dau. Deschideți-vă tot mai mult către Dumnezeu și familiile dumneavoastră vor beneficia de binecuvântările Cerului.
Dumnezeu v-a dat o har mare astăzi seara cu prezența mea aici. O zi veți înțelege motivul acestor cuvinte mamești ale mele. Am venit să binecuvântez orașul dumneavoastră. Mulțumiți pe Dumnezeu pentru această dar mare. Vă binecuvânt: în numele Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Amen!
Fecioara, înainte de a pleca, mi-a spus:
Fiu meu, rugați-vă, rugați-vă. Nu vă pierdeți curajul și credința. Dumnezeu dorește să mântuiască toți frații și surorile dumneavoastră cei mai pierduți și depărtați. Lasați pe Domnul să vă folosească pentru a răspândi mesajul Lui de iubire. Când vorbiți despre mesajele mele fratelui tău, se consolă atât Inima Fiului meu cât și inima mamei mele. Eu sunt întotdeauna lângă voi și vă binecuvânt. Mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră. Cereti iertare pentru păcatele dumneavoastră ca să fiți toti ai lui Dumnezeu. Pace cu voi și familia dumneavoastră.
(*) Credința îndreaptă inteligența către Creatorul tuturor lucrurilor, cel care este infinit mai mare, mai înalt și mai demn de iubit decât oricare dintre ele. Credința permite cunoașterea atributelor lui Dumnezeu, indică tot ce a făcut pentru oameni și tot ceea ce îi datorează. Cu această viață de credință, spiritul se ridică peste activitatea naturală, fără să se desprindă de ea.
În acest nou orizont pe care Credința îl deschide pentru ei, forțele naturale ale spiritului găsesc multe elemente noi pentru activitate. Această activitate, prin care spiritul se apropie interior de conținutul Credinței, constă în meditație. Acest lucru devine mai viu, mai ușor și mai roditor dacă Sfântul Duh îl animează și ridică pe spiritul uman, care atunci simte că este în mâinile unei puteri superioare care-l lumineză; până la punctul în care nu-i pare a fi activitatea sa, ci revelația divină care-l instruiește.
Ce spiritul a realizat prin meditație, sub o formă sau alta, devine propriu său, o dobândire permanentă. Aceasta reprezintă mult mai mult decât un tezaur de adevăruri acumulate, care pot fi extrase din memoria când este necesar. Spiritul - în sens larg și obiectiv, nu numai al inteligenței, ci și al inimii - se familiarizează cu Dumnezeu prin atenție continuă, îl cunoaște, îl iubește.
Cunoștința și dragostea fac parte din ființa sa, precum relația cu o altă persoană cu care ai trăit mult timp și ai intimitate: oamenii așa nu mai au nevoie să se caute informații reciproc sau să reflecte asupra celuilalt pentru a se cunoaște și a-și judeca mereu dragostea; între ei nu mai este nici măcar nevoie de cuvinte. Astfel trebuie să ne imaginăm relația sufletului cu Dumnezeu, după un lung exercitiu în viața spirituală: el nu mai are nevoie de meditație pentru a învăța să cunoască și iubește pe Dumnezeu - a terminat deja călătoria, se odihnește deja la obiectivul atins. De fiecare dată când își pune sufletul în rugăciune, este deja cu Dumnezeu și rămâne cu El prin predarea iubitoare. Dumnezeu preferă tăcerea ta mult mai mult decât cuvintele tale. Aceasta se numește contemplație dobândită. Acest fel de contemplație este rodul multor eforturi personale, stimulate și susținute de multe haruri. Harului lui Dumnezeu îi datoreazăm în primul rând proclamația mesajului credinței, adevărul revelat de El, precum și puterea de a colabora cu decizia noastră liberă: fără ajutorul harului divin, rugăciunea sau meditația nu pot fi realizate.
Predarea la rugăciune, în schimb, și durata timpului pentru care rămânem în contemplație dobândită depind de noi. Văzută în sine, contemplația - asemănătoare cu liniștea și predarea iubitoare către Dumnezeu, poate fi considerată o formă a Credinței. Aceasta este cel mai înalt grad al vieții credinței care se poate atinge prin propria activitate, cu condiția să fie realizat logica sa: predarea voinței proprii la voia lui Dumnezeu și conformitatea tuturor acțiunilor cu voia divină.