În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Spirit. Amen. Astăzi, duminica de 19 după Rusalii, sărbătorea Rozariului, Maica Blajină spune câteva cuvinte.
Doamna noastră zice: Eu, mama voastră dragă, vă vorbesc astăzi prin instrumentul Meu bunăvoitor, ascultător și umil, fiica Anne, copiii Mei iubiți, credincioșii Mei iubiți, următorii Mei iubiți și micul Mein turmă.
Dragul meu copilule, Mama Ta cerescă nu Te-a uitat. Ea este cu tine, doar că ești rănit din toate părțile pentru că nu eşti înțeles. Te simți singur și abandonat. (Mk 15:34) Nu este nimeni să stea alături de tine. Nu ţi-am spus eu la începutul obiecțiilor şi profetiei: O zi vei fi singur, pentru că ceea ce suferi nu va fi înțeles. Apostazia preoților s-a mărit. Ei vor să continue să facă voia lor.
Cu tine este altfel, dragul meu copilule, decât în 'Avertizare'. Acesta se referă la ceva mai mare: despre Sfânta Masă Sacrificială a Fiului Meu Isus Hristos, pe care aproape toți preoții nu o celebrează și L-au părăsit pe Fiu-Meul, inclusiv autoritățile până la capul cel mai înalt al Păstorului Suprem.
El T-a disprețuit, dragul meu copilule, pentru că ştie despre aceste mesaje și profeții pe care ţi le-am comunicat. Numai tu eşti la capăt. Ca un vierme calcat sub picioarele lor, ești pe pământ. (Prima Carte a Psalmilor 22(21),2) Ei nu te vor ajuta să te ridici. Nu poți spune cât de depărtat ai venit. De săptămâni, zi și noapte, Mântuitorul în tine suferă agonie, agonia orelor de pe Muntele Uleiului (Mt 26:56) pentru Noiul Sacerdoțiu, chiar dacă nu crezi asta. "Nu este nimic greșit cu sacerdoția," zic ei în modernism. Dar credincioșii primească un bucată de pâine pentru că nu se dau seamă că aceste sacrilegii ale preoților moderniști cresc.
Printre ei sunt și câteva credincioase care așteaptă Mântuitorul în inimi cu o dorință atât de mare. Mântuitorul are milostivie pentru aceste copilași şi se dăruieşte lor, nu prin fiii preoților. El le dă personal manna, pâinea cerului, ca să mai trăiască și să nu fie în întuneric.
Tu, dragul meu mic, ești înconjurat de cea mai adâncă întuneric pentru că nimeni nu te înțelege și tu nu vei fi înțeles. Nu poți. Ei cred că te ajută. Dar asta nu este adevărat. Ei spun că gândești doar la tine însăși. Câte rozii, dragul meu mic mesager, i le-ai dat mamei tale astăzi? Un conțainer întreg. Toată ziua ai gândit numai la Mine. Nu ți-ai lăsat nici un timp pentru tine. De săptămâni nu ai dormit aproape deloc. Oamenii nu te cred că nu mai poți trăi așa. Da, ca o vierme stai pe pământ, ca o vierme care a fost calcat (Primul carte al Psalmilor 22(21),7). Mântuitorul în tine trebuie să sufere teribil.
Cât de grea s-a făcut această lume! Nu se ține cont de ea. O compară cu prooroaca sfârșitului lumii, care are o misiune complet diferită. Grupul elitist s-a micșorat mult, pentru că drumul este abrup și dificil și devine tot mai greu. Se crede și nu se crede. Se iubește și nu se iubește destul de mult.
Dragul meu mic, așa arată spectacolul tău mondial care trebuia să fie cel mai mare. Ești la sfârșit și nu știi ce să faci mai departe. "Nu poate continua astfel," spui. Înca te ocupi și faceți totul, nu numai pentru a-te distrage, ci pentru a da plăcere altora, dar suferești fără sfârșit. Știi că ai zis da și ești încă convins de asta.
Dar puterile tale sunt atât de epuizate încât crezi că nu poți ieși din această dilemă a propriului tine, al propriei ființe. Nu te mai recunoști. Sufletul este demoralizat. Corpul nu dă nimic. O boală urmează alta și ți-ai pune întrebarea: "A vrut Mântuitorul asta? Da, atât de grea e suferința. Poate cu greutate te poți imagina să rezisti. Acestea sunt gândurile tale care te ocupă. De ce? Pentru că nu mai poți continua și nimic nu se întâmplă și nu este nici o ajutorare. Atunci omul e la sfârșit.
Și acum, dragul meu mic, poate trebuie să te lămuresc. Mama ta spera că vei fi ajutat. A rugat și a cerut pentru tine, dar odată ce corpul obosit este la sfârșit. Și acest moment s-a ajuns acuma. Nu ți pot spune altceva decât mamei tale dragă că te iubesc și știu că ai făcut totul, dar nu ai fost înțeles. Până astăzi. Și tu mai ești neajutat.
Mama mea dragă, s-a sfârșit. Știu asta.
Maica Domnului: Nu se poate continua așa. Tu nu vei veni sus, dragul meu. S-au gândit că faci atât de mult, joci. Dimpotrivă, dai ultimul din tine. Nu se poate continua, dragul meu. Acum s-a ajuns la capăt!
Maria cu pruncul ne iubește pe toți și să ne dea binecuvântarea ta!
Reflecție: Profund șocati de lacrimi am rugat Maica Blajină, am chemat, am cerut și am implorat-o să aibă milă de cel mai drag copil al ei și de-al nostru, pentru că misiunea lumii trebuie să continue. Suntem atât de neputincioși și slabi.
Toată viața părăsise trupul Annei. Cu ochi mari privea un punct. A fost Maica Blajină care i s-a permis să o vadă. S-a prăbușit și trupul ei a rămas fără viață în fața noastră. Am crezut că moartea ei se produsese.
Atunci, deodată și neașteptat, s-a petrecut minunatul mare! Nu am putut să-l înțelegem atât de repede. Anne ne privea mult timp și balbutea: "Nu puteam să te părăsesc singur! Am auzit rugăciunea ta." Viața se întorsese. Apoi s-a adormit în brațele noastre din oboseală.
Gloria in excelsis deo! Lăudat și glorificat fie Dumnezeul Atotputernic și Totatotor, Tatăl nostru iubitor ceresc. Prin intercesia mamei noastre dragi și Reginei s-a petrecut acest minunat. Plini de mulțumire am lăudat și glorificat pe Dumnezeu și pe mama noastră cea mai dragă, care ne promisese un minunat pentru această zi a roziarului ei. S-a făcut. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc toată cerul.
Atunci Tatăl Ceresc a spus prin Anne că nu vor fi mesaje din cer până când cel mai drag copil al lui Anne se va recupera de la greava sa ispășire. Această mutitate a Tatălui Ceresc este, de asemenea, exprimată de dezamăgirea și eșecul Lui cu fiii săi preoți. L-a șocat atât de mult încât nu mai poate vorbi. Acesta i l-a încredințat mesagerului său Anne.