Pe 15 iulie 2000, după liturghie, când robeam rozariu, Dumnezeu mi-a dezvăluit ceva despre unirea celor trei inimi ale lui Isus, Maria și Iosif. În primul rând, printr-o lumină am înțeles unirea Sfântului Iosif în misterul Incarnării. Cu fiecare taină veselă a rozariului am ajuns să înțeleg participarea Sfântului Iosif la lucrarea răscumpărării: la anunțul, vizitația, nașterea lui Isus, prezentarea și pierderea și întâlnirea cu Isus în templu.
Am văzut Inima cea mai Castă a Sfântului Iosif strălucitoare, îmbracată de lumină. Această vizune s-a nuntat cu o mare contemplație și mi-a făcut să înțeleg cât de plină este Inima Sfântului Iosif de iubire și har și cât de mult dorește Dumnezeu prin această Inimă să acorde atât de multe lumini și hăr oamenilor pentru a se mântui.
Văzând aceasta vizune mi-am simțit totul înconjurat și absorbit de prezența lui Dumnezeu care făcea minuni în Sfântul Iosif și am învățat ceva despre marele său sfântenie, glorie și putere pe care oamenii o ignoră. Cum dorește Dumnezeu ca oamenii să se apropie de astfel de sursă mare de har, dar ei o resping.
După aceea am văzut cele trei inimi: ale lui Isus, Maria și Iosif care erau unite într-o singură. Această vizune s-a repetat de trei ori pentru ca să înțeleg bine semnificația ei. Era o inimă strălucitoare și luminoasă care trăia cu intensitate iubire și unire, onorând, adorând și glorificând Sfânta Treime în totul. Imediat după am văzut un ochi mare: era ochiul toată-vădător al lui Dumnezeu. Am simțit o frumoasă și sfântă teamă. M-am simțit foarte mic. Prin acel ochi am văzut nimicurile mele și slăbiciunile mele, și i-am cerut lui Dumnezeu să-mi ierte defectele mele. Astfel m-am lumina cu privire la marea majestate a lui Dumnezeu care este Atotputernicul, Atoatprezentul și Atotștiutorul și totul era ca imprimat în mintea și sufletul meu.
Apoi mi s-a arătat Sfântul Iosif care cu un frumos zâmbet patern îmi arăta Inima cea mai Castă. Am înțeles că legătura și uniunea sa cu Tatăl este foarte mare și intimă, pentru că a fost Tatăl cel ce l-a ales să-L reprezinte pe el în acest lume în părintatea Lui față de Fiul Divin Isus. Sfântul Iosif m-a binecuvântat și s-a dispărut.
După aceea am văzut Mâna lui Dumnezeu care, sub forma Trinității, mă binecuvânta pe mine de asemenea. Am înțeles că Tatăl mă binecuvânta împreună cu Sfântul Iosif pentru ca să fiu credincios misiunii pe care o îmi încredințase: aceea de a răspândi devoțiunea acestei Inimi cea mai Caste.
Când Sfântul Iosif este cu adevărat onorat și glorificat, Tatăl va fi și El, pentru că oamenii care îl onorează pe Sfântul Iosif vor glori pe Dumnezeu care a făcut mari lucruri în viața lui și l-a ales ca reprezentant al Său în acest lume. Astfel, amintindu-se de paternitatea Sfântului Iosif față de Pruncul Isus se va aminti și de paternitatea lui Dumnezeu care este Tatăl tuturor.
În celelalte zile, Fecioara mi s-a arătat cu rezervare. Eram încă în Londra. Prietena mea încercava să rămână în legătură cu niște oameni pentru a vedea dacă puteam avea câteva întâlniri de rugăciune acolo, dar fără rezultat.
Oamenii îi făceau scuze spunând-i că erau prea ocupați și nu își puteau organiza nimic. Știam că nu era așa, ci pentru că erau necredincioși, deoarece credeau că sunt mincinos. Am simțit tristețea prietenei mele și i-am spus că totul va fi cum vrea Dumnezeu.
Știam că motivul pentru care eram acolo în Anglia fusese deja îndeplinit: să merg la Sfântul Loc al Maicii Domnului de pe Muntele Carmel, unde Dumnezeu mi s-a descoperit scapularul lui Iosif și ceva despre devotia sa. Am simțit glasul lui Isus, prin locuțiune internă care-mi spunea:
O zi vor regreta amărăci pentru că au refuzat invitația mea, deoarece au disprețuit zilele în care le-am vizitat pe mine și pe mama mea prin tine aici în acest oraș. O zi vor cunoaște harul pe care l-au pierdut!